Doctorul Aumădoare și animalele sale

Doctorul Aumădoare la lucru 

Înainte de a începe lecturarea fragmentului din care veți afla și mai multe informații depre simpaticul doctor, vă propun un vocabular al textului care să vă ajute să înțelegeți cuvintele necunoscute pe care le veți întâlni:

se tânguia = se plângea
pomada = alifie, preparat farmaceutic
copoi = câine de vânătoare
maldăr =grămadă, mulțime
purpuriu = vișiniu

          Zi de zi, la doctorul Aumădoare veneau fel de fel de animale bolnave: vulpi, iepuri de casă, foci, măgari, pui de cămilă. Pe unele le durea burta, pe altele dinții. Tuturor doctorul le dădea doctorii și toate se înzdrăveneau numaidecât.

          Odată, la Aumădoare veni un ied fără coadă și doctorul îi cusu o coadă nouă.

          Pe urmă, din adâncul pădurii, veni o ursoaică plângând. Se tânguia jalnic, gemând și scâncind, căci îi intrase în labă un ghimpe foarte mare. Doctorul scoase ghimpele, spălă rana și o unse cu pomada lui miraculoasă. Durerea trecu ca luată cu mâna. 

          - Ceaca! strigă ursoaica și porni voioasă spre bârlog, la ursuleții ei. 

          Pe urmă  la doctor veni, târându-se cu greu, un iepure bolnav, care abia scăpase din ghearele copoilor.

          După el veni un berbec bolnav, care răcise rău și tușea. Apoi veniră doi pui de găină, care aduseră un curcan intoxicat cu ciuperci otrăvitoare.

          Tuturor, doctorul le dădu doctorii. Cu toții se înzdrăveniră pe loc și îi spuseră doctorului ”ceaca!”. Târziu, când bolnavii plecară, doctorul auzi un foșnet venind dinspre ușă.

          - Intră! strigă doctorul. 

          În cameră intră un fluturaș trist:

Aripioara mi-am ars la lumânare.

Ajută-mă, doctore Aumădoare,

Căci aripioara tare mă doare!

         Doctorului i se făcu milă de fluturaș. Îl luă în palmă și-i cercetă îndelung aripioara arsă. Apoi zâmbi și zise vesel:

- Nu te-ntrista fluturaș!

Șezi colea, pe scăunaș:

Eu ți-oi coase din mătasă

O aripioară frumoasă,

Nou-nouță

Tot micuță

Și pestriță!

         Zicând acestea, doctorul se duse în camera vecină și aduse de acolo un maldăr întreg de petice de catifea, de atlas, de bumbac, de mătase în cele mai felurite culori: albastru, verde, negru. Doctorul scotoci îndelung printre ele și în sfârșit alese unul albastru-deschis, cu picățele purpurii. Și numaidecât croi din el cu foarfecele o aripioară de toată mândrețea, pe care o cusu în locul celei arse. 

Fluturașul a mulțumit,

Luându-și zborul fericit

Spre poiana din pădure,

Cu fluturi și libelule.

Iar de la fereastra sa

Aumădoare-i spuse așa:

- Zburdă și te veselește,

Dar de flăcări te ferește!

         Uite așa își petrecuse doctorul toată ziua, îngrijindu-și bolnavii până seara târziu.

         Sfârșindu-și treburile, se culcă pe divan și adormi mulțumit. Și visă urși albi, cerbi și morse.

          Deodată, cineva bătu iar la ușa lui.